Sentimentele, gândurile şi acţiunile noastre sunt posibile doar datorită acţiunilor complexe ale creierului. Orice modificare care are loc la nivelul creierului poate avea un impact major asupra sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor noastre.
Persoanele cu astfel de modificări cerebrale arată absolut obişnuit, însă în pofida aparenţelor, zone subtile din creier nu funcţionează în mod corespunzător. Modificările cerebrale duc la apariţia unor comportamente care îi derutează şi îi frustrează, devin agresivi sau retraşi când sunt într-un grup sau refuză să participe la diverse activităţi sau jocuri sportive.
Pe lângă dificultăţile de învăţare şi de limbaj, copiii nu au suficient de dezvoltată abilitatea de a prelucra informaţiile primare prin intermediul simţurilor. Aceşti copii interpretează de obicei cu dificultate imaginile, sunetele şi senzaţiile de atingere sau de mişcare, sunt deranjaţi de luminile puternice şi se supără dacă sunt atinşi sau mişcaţi pe neaşteptate. De asemenea, felul în care îşi controlează, coordonează şi folosesc muşchii este ineficient. Deoarece nu reuşesc să-şi coordoneze grupele mari de muşchi (motricitatea grosieră) şi/sau muşchii mici (motricitatea fină), le este greu să alerge, să sară, să ţopăie sau să se caţere, nu reuşesc să-şi încheie nasturii, să-şi tragă fermoarul sau să-şi lege şireturile, să coloreze, să decupeze sau să scrie etc. Aceste dificultăţi, de a-şi sincroniza corpul cu gândirea, le creează probleme în situaţiile în care trebuie să prindă sau să arunce mingea, să folosească furculiţa, creionul sau pieptenul, precum şi în alte situaţii importante din viaţa de zi cu zi.
Terapia de integrare senzorială, practicată de terapeuţi ocupaţionali, foloseşte jocul, conceput în aşa fel încât să schimbe modul în care creierul reacţionează la atingere, sunet, vedere şi mişcare. Terapia de integrare senzorială implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, auditiv şi tactil. Periile, leagănele, hamacele, bilele şi alte echipamente special concepute pentru uz terapeutic sau de agrement sunt folosite tocmai pentru a oferi aceşti stimuli şi a evita comportamentele de autostimulare. Comportamente precum mişcări motorii stereotipe, învârtitul, agresiunea şi comportamentele de auto-vătămare au fost corelate cu tulburări de procesare senzorială. Fiecare comportament de acest tip interferează cu capacitatea unui copil de a se angaja în activităţi terapeutice.
Prin activităţi bine planificate de terapeut, terapia de integrare senzorială foloseşte stimulii senzoriali într-un mod organizat şi controlat, în funcţie de nevoile copilului. În fiecare şedinţă terapeutul „construieşte” caracteristicile mediului astfel încât să creeze doar „reacţii adecvate” din punct de vedere recuperator.
Terapia de integrarea senzorială este un proces individualizat şi interactiv!
